17
0

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Copiați link-ul

Războiul generalului Berthelot, înainte de misiunea în România

icon.png
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest

ÎnceputulPrimului Război Mondial îl găsește pe Henri Mathias Berthelot în poziția de adjunct al șefului de stat-majoral lui Joseph Joffre (1852-1931), comandantul suprem al armatelor franceze.Prima lună de conflict a fost catastrofală pentru aliațiifranco-englezi.

„Zeul războiului era de partea germanilor.Armatele Kaiserului străbătuseră cu iuțeala fulgerului Belgia,Liege, Bruxelles, Namur, Ostende… Nimic nu putea rezista artilerieigrele germane… Valul german continua să se prăvălească cu furieși să măture toate zăgazurile. Charleroi a luat pentru oștirileAntantei proporțiile unui adevărat dezastru și de acolo înainte,în câteva zile, germanii au cucerit: Compiegne, Chantilly, autrecut Marna și au apărut la porțile Parisului, evacuate deautorități”. (I. G. Duca)

În acest moment s-a petrecut„miracolul de pe Marna”, conceput și realizat de cătregeneralul Joffre și care va însemna sfârșitul războiului-fulgerla care visau germanii. Joffre, văzându-l pe inamic angajat înofensiva în culoarul strâmt din fața Parisului, a luat decizia dea-l ataca și opri, mai întâi în acest culoar și mai apoi de-alungul întregului front. În dimineața zilei de 5 septembrie 1914,când avangărzile germane se aflau la doar 32 de kilometric deParis, începeBătălia de pe Marnaa bătălia pentru capitala Franței. Joffre a datdramaticul ordin armatelor sale:

„Trupa care nu va putea săînainteze, oricâte sacrificii ar face, va trebui cel puțin săpăstreze terenul cucerit și să moară cu toții pe acea poziție,decât să se retragă. În condițiile actuale, nicio slăbiciune nupoate fi tolerată”.

Henri Mathias Berthelot

Bătălia de pe Marna a fost crâncenă,prefigurând carnajul care va continua încă patru ani:

„Lupta aluat o formă brutală și o amploare impresionantă. Sub foculconcentrat al armelor de toate calibrele, efectivele, atât cele alegermanilor, cât și ale franco-britanicilor, s-au topit vertiginos.Mitralierele au secerat linii întregi de trăgători, în timp ceobuzele celor două artilerii au prefăcut în țăndări adăposturi,parapetele tranșeelor, posturile de comandă și grupuri compacte deoameni. Lupta a continuat neîndurătoare și fără întrerupere.Pierderile au fost imense de ambele părți. După lupte care audurat cinci zile, de la 6 la 10 septembrie, germanii… au dat înapoimai bine de 60 de kilometri” (Zorin Zamfir, Jean Banciu).

Avântulteutonic se frânsese în fața cerbiciei franceze, de acum încolorăzboiul transformându-se dintr-unul de mișcare în unul depoziții, de uzură, care va măcina forțele combatanților pânăîn noiembrie 1918. În mijlocul acestui măcel, Berthelot impuneprin optimismul și prin stăpânirea sa de sine. În cele mai grelemomente este văzut „lucrând în biroul său îmbrăcat într-ocămașă gen pijama și papuci de casă, în loc de tunică șicizmele obișnuite” (John Keegan).

Iar Joffre însuși va spunedespre subordonatul său: „O personalitatea generalului Berthelot adevenit din ce in ce mai accentuată”. În realitate, marele merital lui Berthelot a fost acela că expunându-și ideile,− chiar șicele mai îndrăznețe, într-un dialog creator cu Joffre − reușeasă scoată din acesta tot ce avea mai bun în el în materie degândire strategică.

În plus, Berthelot îndeplinea cu loialitateși maximă sârguință toate deciziile luate de Joffre, chiar șipe cele cu care nu era de acord. În fond, optimismul era exactstarea de spirit de care avea nevoie Marele Cartier General francezîn august-septembrie 1914, iar Berthelot oferea imaginea tonică acalmului și speranței. În acest sens, aprecierea istoriculuimilitar John Keegan este pe deplin justificată:

„Dirijareaechilibrată și entuziastă a muncii de stat-major la Marele CartierGeneral de către Berthelot… a contribuit mult la supraviețuireaarmatei franceze după înfrângerea din Bătălia Frontierelor șiîn timpul Marii Retrageri”.

Lasfârșitul lunii noiembrie 1914, Berthelot părăsește statul-majoral lui Joffre, motivele fiind încă destul de neclare. Este posibilca Joffre însuși să fi decis să aducă în statul-major mai mulțiofițeri având experiența frontului, după cum este la fel deposibil ca Berthelot să-și fi dorit, la rândul lui, o experiențăde comandă efectivă pe front. Nu lipsesc însă nici opiniilepotrivit cărora Berthelot ar fi fost „sacrificat” pentru a i seconferi o nouă credibilitate generalului Joffre, după eșecuriledin august 1914.

Cert este că lui Bertheloti se încredințează comanda unui grup de divizii aflate înrezervă, în apropiere de Soissons. La 8 ianuarie 1915, Berthelotîși aruncă trupele la atac, în sectorul Crouy. După câtevasuccese inițiale, este nevoit să se retragă și să-și asumeparțial eșecul operațiunii. Este retrogradat, primind comanda doara unei singure divizii, divizia 53.

Succesele obținute cu aceasta întimpul ofensivei din Artois (aprilie-mai 1915) îl propulsează dinnou la șefia unui eșalon superior, Corpul 32 de armată. Sedistinge din nou în septembrie 1915 în timpul ofensivei dinChampagne, iar din martie 1916 participă la celebra bătălie de laVerdun.

Pe 19 septembrie 1916,Berthelot primește un telefon de la superiorul său direct,generalul Fayolle, care îl înștiințează că fusese numit lașefia Misiunii Militare franceze ce urma să plece în România.Pentru Henri Berthelot începea aventura românească, dar și clipasa de glorie.

Acest text este un fragment din articolul «Henri Mathias Berthelot (1861-1931), şeful Misiunii Militare Franceze în România (1916-1918). Generalul cu două patrii: „Îmi știam numai una, dar aveam două patrii: țara mea, Franța, și apoi România” publicat în revista Historia Special nr. 20, disponibilă în format digital, pe paydemic.com

Cumpără acum!

Foto sus: Bătălia de pe Marna (septembrie 1914) a reprezentat una dintre cele mai spectaculoase victorii ale Antantei în faţa trupelor Puterilor Centrale din timpul Primului Război Mondial

Mai multe pentru tine…

Citește mai multe!

Distribuie această știre prietenilor tăi

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Lasă un răspuns